Temeiul interesului legitim.
Interesul legitim reprezintă unul dintre cele șase temeiuri legale care stau la baza prelucrării datelor cu caracter personal, fiind reglementat în art. 6 (1) f) din Regulamentul (UE) 2016/679 (RGPD). Astfel, conform acestui articol, prelucrarea este necesară în scopul intereselor legitime urmărite de operator sau de o parte terţă, cu excepţia cazului în care prevalează interesele sau drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei vizate, care necesită protejarea datelor cu caracter personal, în special atunci când persoana vizată este un copil.
Când putem invoca temeiul interesului legitim?
Prin urmare, acest temei legal poate fi folosit, cu respectarea principiilor generale de prelucrare și cu condiția ca interesul legitim al operatorului să nu fie depășit de interesele persoanelor vizate.
Pentru a invoca cu succes temeiul interesului legitim, trebuie demonstrat că operatorul sau o parte terță urmărește un anumit beneficiu clar articulat, prelucrarea în acest scop este una legală și, cel mai important, că acest interes de a prelucra datele personale prevalează intereselor legitime ale persoanelor vizate.
Avantajele folosirii temeiului interesului legitim.
Spre deosebire de celelalte temeiuri stipulate în Regulament, interesul legitim nu are un caracter specific, înglobând o gamă largă de contexte juridice. Datorită acestui caracter flexibil, tot mai mulți operatori aleg să îl invoce atunci când prelucrează date cu caracter personal.
De exemplu, interesul legitim poate fi utilizat atunci când prelucrarea nu este cerută de lege, ci are un beneficiu pentru operator sau pentru alții, când există un impact limitat asupra vieții private a persoanei vizate sau când operatorul nu poate / nu dorește să dea un control complet persoanei vizate (prin consimțământ) asupra prelucrării pe care o efectuează.
Limitele în care putem invoca temeiul interesului legitim.
Cu toate acestea, interesul legitim nu poate fi folosit discreționar, putând fi utilizat doar în anumite condiții, prin raportare la situația de fapt. Astfel, ținându-se cont de circumstanțele și domeniul de activitate al operatorului, trebuie echilibrate interesele societății care prelucrează datele cu caracter personal cu interesele individuale ale persoanelor vizate și numai apoi, dacă în urma testului de echilibrare rezultă prevalența intereselor operatorului, poate fi invocat interesul legitim ca temei pentru prelucrarea datelor cu caracter personal.
Temeiul Interesului legitim vs Temeiul consimțământului.
Invocarea interesului legitim prezintă, prin comparație cu celelalte temeiuri legale, atât avantaje, cât și dezavantaje. De exemplu, prin comparație cu temeiul consimțământului persoanei vizate, care, odată retras, lipsește de legalitate prelucrarea ulterioară a datelor personale, temeiul interesului legitim poate opera în continuare și în situația retragerii consimțământului persoanei vizate.
Temeiul interesului legitim prezintă avantajul flexibilității, oferind o marjă destul de largă de utilizare, spre deosebire de temeiul consimțământului care instituie condiții specifice pe care operatorul trebuie să le respecte cu privire la informarea persoanelor vizate, preluarea,și ștergerea datelor furnizate..
Evaluarea interesului legitim.
Pe de altă parte, întocmai această flexibilitate a interesului legitim atrage obligația operatorului de a parcurge o procedură de evaluare elaborată și documentată (Legitimate Interest Assessment – LIA) înainte de a opta pentru folosirea acestui temei legal. Astfel, în timp ce pentru celelalte baze legale există prezumția că interesele operatorului și cele ale individului sunt echilibrate, în cazul interesului legitim acest echilibru al intereselor trebuie dovedit.
Testul de echilibrare.
Pentru a demonstra interesul legitim, este nevoie de efectuarea unui test comparativ menit să verifice în ce măsură interesul operatorului și cel al persoanei vizate sunt echilibrate.
Deși nu este în mod expres reglementat în RGPD, parcurgerea acestui test comparativ (balancing test) este recomandată operatorilor înainte de a apela la temeiul interesului legitim și se desfășoară ca regulă în 3 etape: testul scopului, testul necesității și, în final, testul de echilibrare.
Cu ajutorul testului comparativ se analizează dacă există un interes legitim al operatorului, dacă prelucrarea datelor este necesară acestui interes legitim și dacă interesul operatorului este în echilibru cu cel al individului, evaluându-se impactul potențial al prelucrării asupra persoanelor vizate. În funcție de rezultatul obținut, se va decide dacă, într-adevăr, prelucrarea datelor se va putea întemeia sau nu pe temeiul interesul legitim.
În concluzie, deși temeiul interesului legitim reprezintă cea mai flexibilă bază de prelucare a datelor personale și este recomandat a fi folosit atunci când există un scop clar al operatorului și un impact minim asupra persoanelor vizate, se observă totuși că această flexibilitate reclamă o reponsabilitate sporită din partea operatorului în a demonstra legalitatea prelucrării și respectarea echilibrului între interesele sale și cele ale persoanelor vizate.
BCH LAW TEAM